Jurnal urban

Se întâmplă din nou. Când sistemul energetic începe să dea semne de oboseală, primul care este chemat la datorie nu este inginerul, nici investitorul și nici ministrul. Este… cetățeanul.

„Faceți economie de energie!”, ni se spune. De preferat seara, când consumul este mai mare.

Și, sincer, majoritatea românilor chiar fac economie. Nu de ieri, de azi. O fac de ani buni. Unii au schimbat becurile cu LED-uri, alții pornesc mașina de spălat după ora 22.00, iar alții au ajuns să stingă lumina într-o cameră înainte să intre în alta. Nu pentru că au devenit brusc campioni ai eficienței energetice, ci pentru că factura i-a învățat matematica mai bine decât școala.

Așa că apelul autorităților nu cade într-un gol. Cade peste o populație care, în mare parte, și-a făcut deja tema.

Întrebarea este alta: și-au făcut-o și cei care răspund de sistem?

Pentru că, de fiecare dată când apare o problemă, soluția pare să fie aceeași: consumați mai puțin. Parcă niciodată nu auzim: „Am terminat investițiile la timp. Am modernizat rețelele. Am pus în funcțiune suficiente capacități noi. Stați liniștiți, sistemul rezistă.”

În schimb, mesajul este familiar. Mai stingeți un bec. Mai amânați un program al mașinii de spălat. Mai renunțați la aerul condiționat pentru o oră.

Românul poate face toate acestea. Dar există un mic detaliu: nu poate construi o centrală electrică din sufragerie.

Nici nu poate moderniza rețelele dintre două prize și nici nu poate semna contracte pentru investiții în infrastructura energetică în pauza de publicitate.

Sigur, fiecare dintre noi are partea lui de responsabilitate. Risipa nu a ajutat niciodată pe nimeni, iar un consum inteligent este de bun-simț. Dar responsabilitatea nu poate merge într-un singur sens. Dacă cetățenilor li se cere să fie prevăzători, este firesc să se aștepte același lucru și de la cei care administrează sistemul.

Poate că adevărata economie de energie începe înainte de a stinge becul. Poate începe prin planificare, investiții și decizii luate la timp, astfel încât apelurile la sacrificii să fie excepții, nu comunicate de sezon.

Până atunci, românul va face ce știe mai bine: va mai stinge câte un bec.

Dar speră ca, într-o zi, cineva să aprindă și soluțiile.